vindereu
/vin.de'rew/Etimologie
Din maghiară vándor, vándorsólyom („șoim călător”).
Definiții
- (ornit.) (Falco tinnunculus și vespertinus) pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vindereu | vinderei |
| genitiv-dativ | vindereului | vindereilor |
| vocativ | vindereule | vindereilor |
| articulat | vindereul | vindereii |
Sinonime: (ornit.) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie