vindecea
/vin.deˈʧe̯a/Etimologie
Din a vindeca + sufixul -ea.
Definiții
- (bot.) (Stachys officinalis) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vindecea | vindecele |
| genitiv-dativ | vindecelei | vindecelelor |
| vocativ | vindecea | vindecelelor |
| articulat | vindeceaua | vindecelele |
Sinonime: (bot.) betonică, (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană