vinclu
/'vin.klu/Etimologie
Din germană Winkel.
Definiții
- piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri.
- bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vinclu | vincluri |
| genitiv-dativ | vinclului | vinclurilor |
| vocativ | vinclule | vinclurilor |
| articulat | vinclul | vinclurile |