vinariță
/vi'na.ri.ʦə/Etimologie
Din vin + sufixul -ariță.
Definiții
- (bot.) (Asperula odorata, alternativ, Galium odoratum) plantă erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, folosită la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor băuturi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vinariță | vinarițe |
| genitiv-dativ | vinariței | vinarițelor |
| vocativ | vinariță | vinarițelor |
| articulat | vinarița | vinarițele |
Sinonime: (bot.) sânziene-de-pădure, (reg.) mama-pădurii