viermuleț
/vjer.muˈleʦ/Etimologie
Din vierme + sufixul -uleț.
Definiții
- viermușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | viermuleț | viermuleți |
| genitiv-dativ | viermulețului | viermuleților |
| vocativ | viermulețule | viermuleților |
| articulat | viermulețul | viermuleții |