viermușor
/vjer.mu'ʃor/Etimologie
Din vierme + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui vierme; viermișor, viermuleț, viermuș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | viermușor | viermușori |
| genitiv-dativ | viermușorului | viermușorilor |
| vocativ | viermușorule | viermușorilor |
| articulat | viermușorul | viermușorii |