viermăt
/ˈvjer.mət/Etimologie
Din vierme + sufixul -et.
Definiții
- (reg.) viermărie.
- (fig.) mulțime de oameni care merg de colo până colo.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | viermăt | — |
| genitiv-dativ | viermătului | — |
| vocativ | viermătule | — |
| articulat | viermătul | — |