vicisitudine
/vi.ʧi.siˈtu.di.ne/Etimologie
Din franceză vicissitude < latină vicissitudo, -inis.
Definiții
- (mai ales la pl.) succesiune de împrejurări grele, defavorabile pentru cineva.
- neliniște sufletească.
Exemple
- Vicisitudinile vieții.
- A depăși o vicisitudine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vicisitudine | vicisitudini |
| genitiv-dativ | vicisitudinii | vicisitudinilor |
| articulat | vicisitudinea | vicisitudinile |
Sinonime: 1: dificultate, greutate, neajuns; încercare, greu, impas, necaz, 2: frământare, tribulație, tulburare, zbucium