vicecomite
/vi.ʧe'ko.mi.te/Etimologie
Din vice- + a comite.
Definiții
- denumire dată în evul mediu, în Transilvania, dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta; persoană care purta acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vicecomite | vicecomiți |
| genitiv-dativ | vicecomitelui | vicecomiților |
| vocativ | vicecomite | vicecomiților |
| articulat | vicecomitele | vicecomiții |