vicecancelar
/vi.ʧe.kan.ʧe'lar/Etimologie
Din vice- + cancelar (după franceză vice-chancelier).
Definiții
- persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vicecancelar | vicecancelari |
| genitiv-dativ | vicecancelarului | vicecancelarilor |
| vocativ | vicecancelarule | vicecancelarilor |
| articulat | vicecancelarul | vicecancelarii |