vibrație
/vi'bra.ʦi.e/Etimologie
Din franceză vibration < latină vibratio, vibrationis.
Definiții
- mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație.
- vibrare.
- (fig.) emoție puternică, înfiorare, freamăt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vibrație | vibrații |
| genitiv-dativ | vibrației | vibrațiilor |
| vocativ | vibrație | vibrațiilor |
| articulat | vibrația | vibrațiile |