vertex
/ˈver.teks/Etimologie
Din franceză, latină vertex.
Definiții
- (anat.) sinciput.
- (mar.) punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
- (met.) punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vertex | — |
| genitiv-dativ | vertexului | — |
| vocativ | vertexule | — |
| articulat | vertexul | — |