veronică
/ve.ro'ni.kə/Etimologie
Din latină veronica.
Definiții
- (bot.) plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice.
- (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă.
- batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos.
- (în tauromahie) figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | veronică | veronici |
| genitiv-dativ | veronicii | veronicilor |
| vocativ | veronică, veronico | veronicilor |
| articulat | veronica | veronicile |
Sinonime: (bot.) iarba-șarpelui