veric
/'ve.rik/Etimologie
Din văr + sufixul -ic.
Definiții
- (pop. și fam.; ca termen de adresare) diminutiv al lui văr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | veric | verici |
| genitiv-dativ | vericului | vericilor |
| vocativ | vericule | vericilor |
| articulat | vericul | vericii |