verdeață
/verˈde̯a.ʦə/Etimologie
Din verde + sufixul -eață.
Definiții
- culoarea verde a vegetației.
- (concr.) mulțime de frunze, de ramuri, de ierburi verzi.
- (la sg.) frunze de pătrunjel, de mărar, de leuștean etc., folosite în alimentație; (la pl.) zarzavaturi, legume (proaspete).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | verdeață | verdețuri |
| genitiv-dativ | verdeții | verdețurilor |
| vocativ | verdeață | verdețurilor |
| articulat | verdeața | verdețurile |