verb factitiv
/verb fak.ti'tiv/Etimologie
Din verb + factitiv.
Definiții
- (și substantivat, n.) verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ.
Din verb + factitiv.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică