ventricul
/ven'tri.kul/Etimologie
Din franceză ventricule < latină ventriculus.
Definiții
- (anat.) cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ventricul | ventricule |
| genitiv-dativ | ventriculului | ventriculelor |
| vocativ | ventriculule | ventriculelor |
| articulat | ventriculul | ventriculele |