velar
/ve'lar/Etimologie
Din franceză vélaire.
Definiții
- care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Din franceză vélaire.
Din italiană velaio, franceză voilier.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | velară | velare |
| genitiv-dativ | velarei | velarelor |
| vocativ | velaro | velarelor |
| articulat | velara | velarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică