velar
/ve'lar/Etimologie
Din italiană velaio, franceză voilier.
Definiții
- sunet care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
- muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor.
- marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | velară | velare |
| genitiv-dativ | velarei | velarelor |
| vocativ | velaro | velarelor |
| articulat | velara | velarele |