vehemență
/ve.he'men.ʦə/Etimologie
Din franceză véhémence < latină vehementia.
Definiții
- forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor.
Exemple
- Un discurs de o mare vehemență.
- Se apără, ripostează cu vehemență.
- Își susține opinia cu vehemență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vehemență | — |
| genitiv-dativ | vehemenței | — |
| articulat | vehemența | — |
Sinonime: violență, virulență; impetuozitate, înfocare; tărie, vigoare