vechitură
/ve.ki'tu.rə/Etimologie
Din vechi + sufixul -tură.
Definiții
- lucru vechi sau învechit, uzat; (spec.) haină uzată, zdreanță.
- rarvechie; uzură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vechitură | vechituri |
| genitiv-dativ | vechiturii | vechiturilor |
| vocativ | vechitură | vechiturilor |
| articulat | vechitura | vechiturile |