vasilisc
/va.si'lisk/Etimologie
Din greacă antică βασιλίσκος (basiliskos, „regal, imperial”) < βασιλεύς (basileus, „rege”). Confer latină basiliscus.
Definiții
- animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vasilisc | vasiliști |
| genitiv-dativ | vasiliscului | vasiliștilor |
| articulat | vasiliscul | vasiliștii |