varniță
/'var.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară варницa (varnica), sârbocroată varnica.
Definiții
- ladă de scânduri deschisă în partea de sus și îngropată pe jumătate în pământ, folosită la stingerea varului sau la prepararea manuală a mortarului pe un șantier.
- groapă amenajată în pământ pentru construirea cuptoarelor de var; cuptor în care se arde piatra de var.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | varniță | varnițe |
| genitiv-dativ | varniței | varnițelor |
| vocativ | varniță | varnițelor |
| articulat | varnița | varnițele |