vanitate
/va.ni'ta.te/Etimologie
Din franceză vanité < latină vanitas, -atis.
Definiții
- atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vanitate | vanități |
| genitiv-dativ | vanității | vanităților |
| articulat | vanitatea | vanitățile |
Sinonime: orgoliu, trufie, infatuitate, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie
Antonime: modestie, simplețe, simplitate