← înapoi la căutare

valoare

/va'lo̯a.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză valeur < latină valor, valoris.

Definiții

  1. însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit.
  2. (concr.) ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.).
  3. (concr.) persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
  4. eficacitate, putere.
  5. (ec.pol.) muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă.
  6. (concr.) marfă.
  7. (comerț, fin.) exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc.
  8. înscris (cec, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură.
  9. rentabilitate, productivitate.
  10. (mat., fiz.) mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
  11. rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc.
  12. (muz.) durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze.
  13. efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton.
  14. sens, nuanță de sens a unui cuvânt.

Exemple

  • Valoare nutritivă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvaloarevalori
genitiv-dativvaloriivalorilor
vocativvaloarevalorilor
articulatvaloareavalorile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică