valență
/va'len.ʦə/Etimologie
Din franceză valence.
Definiții
- (chim.) mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv.
- forță de legătură între doi atomi ai unei molecule.
- (fig.) însușire, posibilitate (de dezvoltare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | valență | valențe |
| genitiv-dativ | valenței | valențelor |
| vocativ | valență | valențelor |
| articulat | valența | valențele |