substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; persoană fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- persoană de nimic, fără căpătâi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vagabondă | vagabonde |
| genitiv-dativ | vagabondei | vagabondelor |
| vocativ | vagabondo | vagabondelor |
| articulat | vagabonda | vagabondele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză vagabonder.
Definiții
- (v.intranz.) a trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | vagabonda | vagabondau |