← înapoi la căutare

vagabond

/va.ɡaˈbond/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din franceză vagabond < latină vagabundus. Confer italiană vagabondo.

Definiții

  1. care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
  2. de nimic, fără căpătâi.

vagabond

/va.ɡaˈbond/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
  2. om de nimic, fără căpătâi.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvagabondvagabonzi
genitiv-dativvagabonduluivagabonzilor
vocativvagabondulevagabonzilor
articulatvagabondulvagabonzii

vagabonda

/va.ga.bon'da/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză vagabonder.

Definiții

  1. (v.intranz.) a trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.

Declinare

CazSingularPlural
verbvagabondavagabondau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică