substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- om de nimic, fără căpătâi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vagabond | vagabonzi |
| genitiv-dativ | vagabondului | vagabonzilor |
| vocativ | vagabondule | vagabonzilor |
| articulat | vagabondul | vagabonzii |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză vagabond < latină vagabundus. Confer italiană vagabondo.
Definiții
- care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
- de nimic, fără căpătâi.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză vagabonder.
Definiții
- (v.intranz.) a trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | vagabonda | vagabondau |