vacanță
/va'kan.ʦə/Etimologie
Din franceză vacance, italiană vacanza.
Definiții
- perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii.
- concediu (acordat unui salariat).
- interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea.
- interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vacanță | vacanțe |
| genitiv-dativ | vacanței | vacanțelor |
| vocativ | vacanță | vacanțelor |
| articulat | vacanța | vacanțele |