vătămător
/və.tə.mə'tor/Etimologie
Din a vătăma + sufixul -ător.
Definiții
- care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător.
Din a vătăma + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătămător | vătămători |
| genitiv-dativ | vătămătorului | vătămătorilor |
| vocativ | vătămătorule | vătămătorilor |
| articulat | vătămătorul | vătămătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică