vălțuitor
/vəl.ʦu.i'tor/Etimologie
Din a vălțui + sufixul -tor.
Definiții
- muncitor care lucrează la valț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vălțuitor | vălțuitori |
| genitiv-dativ | vălțuitorului | vălțuitorilor |
| vocativ | vălțuitorule | vălțuitorilor |
| articulat | vălțuitorul | vălțuitorii |