văitătură
/vəj.tə'tu.rə/Etimologie
Din a (se) văita + sufixul -ătură.
Definiții
- văitare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văitătură | văitături |
| genitiv-dativ | văităturii | văităturilor |
| vocativ | văitătură | văităturilor |
| articulat | văitătura | văităturile |