văitător
/və.i.tə'tor/Etimologie
Din a (se) văita + sufixul -ător.
Definiții
- care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț.
Din a (se) văita + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică