văcuță
/vəˈku.ʦə/Etimologie
Din vacă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui vacă; văcușoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văcuță | văcuțe |
| genitiv-dativ | văcuței | văcuțelor |
| vocativ | văcuță | văcuțelor |
| articulat | văcuța | văcuțele |
Din vacă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | văcuță | văcuțe |
| genitiv-dativ | văcuței | văcuțelor |
| vocativ | văcuță | văcuțelor |
| articulat | văcuța | văcuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică