vârtejul-pământului
Etimologie
Din vârtejul + pământului.
Definiții
- (bot.) (Medicago orbicularis) plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene.
- (bot.) (Pedicularis verticillata) mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină.
Sinonime: 2: (bot.) (reg.) păducher, păducherniță