vârtejuire
/vɨr.te.ʒu'i.re/Etimologie
Din vârtejui.
Definiții
- acțiunea de a vârtejui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vârtejuire | vârtejuiri |
| genitiv-dativ | vârtejuirii | vârtejuirilor |
| articulat | vârtejuirea | vârtejuirile |
Din vârtejui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vârtejuire | vârtejuiri |
| genitiv-dativ | vârtejuirii | vârtejuirilor |
| articulat | vârtejuirea | vârtejuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică