← înapoi la căutare

vârfuleț

/vɨr.fu'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din vârf + sufixul -uleț.

Definiții

  1. diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvârfulețvârfulețe
genitiv-dativvârfulețuluivârfulețelor
vocativvârfulețulevârfulețelor
articulatvârfulețulvârfulețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică