vânzoleală
/vɨn.zo'le̯a.lə/Etimologie
Din a vânzoli + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânzoleală | vânzoleli |
| genitiv-dativ | vânzolelii | vânzolelilor |
| vocativ | vânzoleală | vânzolelilor |
| articulat | vânzoleala | vânzolelile |