← înapoi la căutare

vântuleț

/vɨn.tu'leʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din vânt + sufixul -uleț.

Definiții

  1. diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvântulețvântulețe
genitiv-dativvântulețuluivântulețelor
vocativvântulețulevântulețelor
articulatvântulețulvântulețele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică