vântui
/vɨn.tu'i/Etimologie
Din vânt + sufixul -ui.
Definiții
- (v.intranz.) (despre vânt) a sufla cu putere, vijelios.
- (v.tranz.) (în superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) a face pe cineva să înnebunească sau să ologească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | vântuea | vântueau |