vânătorire
/vɨ.nə.to'ri.re/Etimologie
Din vânători.
Definiții
- acțiunea de a vânători și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânătorire | vânătoriri |
| genitiv-dativ | vânătoririi | vânătoririlor |
| articulat | vânătorirea | vânătoririle |
Din vânători.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânătorire | vânătoriri |
| genitiv-dativ | vânătoririi | vânătoririlor |
| articulat | vânătorirea | vânătoririle |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică