vânătorime
/vɨ.nə.to'ri.me/Etimologie
Din vânător + sufixul -ime.
Definiții
- mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânătorime | — |
| genitiv-dativ | vânătorimii | — |
| vocativ | vânătorime | — |
| articulat | vânătorimea | — |