vânătorie
/vɨ.nə.to'ri.e/Etimologie
Din vânător + sufixul -ie.
Definiții
- rarvânătoare; (p.ext.) îndeletnicirea de vânător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânătorie | — |
| genitiv-dativ | vânătoriei | — |
| vocativ | vânătorie | — |
| articulat | vânătoria | — |