vâltoare
/vɨl'to̯a.re/Etimologie
Din latină voltoria (< volutus).
Definiții
- loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă.
- (reg.) vijelie.
- (fig.) zarvă; învălmășeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vâltoare | vâltori |
| genitiv-dativ | vâltorii | vâltorilor |
| vocativ | vâltoare | vâltorilor |
| articulat | vâltoarea | vâltorile |