vâlnic
/'vɨl.nik/Etimologie
Din bulgară вълнeник (vălnenik).
Definiții
- fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc.
- pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vâlnic | vâlnice |
| genitiv-dativ | vâlnicului | vâlnicelor |
| vocativ | vâlnicule | vâlnicelor |
| articulat | vâlnicul | vâlnicele |