uzufruct
/u.zu'frukt/Etimologie
Din latină uzufructus. Confer franceză usufruit.
Definiții
- drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la termenul prevăzut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uzufruct | uzufructe |
| genitiv-dativ | uzufructului | uzufructelor |
| articulat | uzufructul | uzufructele |