substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină usus, italiană uso.
Definiții
- faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință.
- (spec.) (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia.
- uzanță, obicei.
- (înv.) comportare, manieră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | uz | uzuri |
| genitiv-dativ | uzului | uzurilor |
| vocativ | uzule | uzurilor |
| articulat | uzul | uzurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză user.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată).
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a se consuma, a se epuiza.
- (v.refl.) (fig.) (despre cuvinte, construcții, figuri de stil) a-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare).
- (v.intranz.) a face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | uza | uzau |