uscăciune
Etimologie
Din a usca + sufixul -ăciune.
Definiții
- însușirea de a fi uscat.
- senzație puternică de sete, de căldură, de înecăciune (pe care o simte cineva în gură, în gât etc.).
- secetă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | uscăciune | — |
| genitiv-dativ | uscăciunii | — |
| vocativ | uscăciune | — |
| articulat | uscăciunea | — |