urător
/u.rə'tor/Etimologie
Din a ura + sufixul -ător.
Definiții
- colindător (care urează).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urător | urători |
| genitiv-dativ | urătorului | urătorilor |
| vocativ | urătorule | urătorilor |
| articulat | urătorul | urătorii |
Din a ura + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urător | urători |
| genitiv-dativ | urătorului | urătorilor |
| vocativ | urătorule | urătorilor |
| articulat | urătorul | urătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică