ursuleț
/ur.su'leʦ/Etimologie
Din urs + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui urs; pui de urs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ursuleț | ursuleți |
| genitiv-dativ | ursulețului | ursuleților |
| vocativ | ursulețule | ursuleților |
| articulat | ursulețul | ursuleții |