urmuliță
/ur.mu'li.ʦə/Etimologie
Din urmă + sufixul -uliță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urmuliță | urmulițe |
| genitiv-dativ | urmuliței | urmulițelor |
| vocativ | urmuliță | urmulițelor |
| articulat | urmulița | urmulițele |